"Sentimentele s-au intensificat cu fiecare pas pe care l-am facut spre destinatie.
Imi uram sufletul.Cum a putut sa iubeasca orbeste si sa aiba incredere intr-o persoana al carei trecut nu il stia.
Trebuia sa pun punct intr-un mod sau altul.
Am ajuns pe podul situat la iesirea din oras.Pe sub el..ei bine trece calea ferata.Ma aflu deasupra locului de unde au inceput sa apara sentimentele pentru EA.O detest din tot sufletul.
Cum e ca tot ce aveai mai bun pana atunci sa se transforme in dusmanul ce mai de temut care te omoara pe interior treptat.Sadic.
Nu avea sens nimic.
Nici viata,nici ziua de maine nimic.
Soaptele si mangaierile de odinioara imi cuprindeau mintea si corpul.
Am simtit ca totul trebuie sa aiba un final.
Finalul perfect trebuia sa aiba loc atunci,pe acel pod.
Teama insa punea stapanire pe ratiunea mea din acel moment si pe actiunea pe care am vrut sa o duc pana la capat,dar dintr-o data am simtit un vid in suflet.Nu am mai auzit absolut nimic,nici vocea interioara.
Caci chipul meu exprima acum darzenie,si hotarare si cand m-am aplecat peste parapet si am privit in jos,spre gara si spre orasul de la picioarele mele,parca priveam un dusman;mainile mi se incordara,ochii erau inflacarati.Am ridicat pumnul si am lovit parapetul de parca as fi vrut sa provoc intregul oras sa ia parte la durerea mea.
Deodata chipul mi s-a imblanzit si infatisarea mea expima durerea pe care o simte un copil cand isi da seama ca a fost lasat singur intr-o piata plina de adulti nesuferiti.Si eram intr-adevar singura.Am auzit orologiul orasului si apoi sirena trenului.
De unde se auzisera acele zgomote sigur va veni salvarea.
Si eram copil,fiindca mai credeam inca in toate,in adevar,in basme si in povesti imposibile de amor.
Orologiul tacu si un zgomot de pasi pe zgura de langa sine,pe aleea de pietris mi-a intrerupt sirul gandurilor.
Trenul sosea cu viteza de neoprit.Asa ca am dus la indeplinire planul creat fugitiv intr-o fractiune de secunda vazandu-i fierul dur si simtind durerea.
Un tipat de femeie,de durere,apoi o bubuitura au auzit cei care se aflau in apropierea garii in acea seara.Fierul a spulberat inca un suflet,inca o mie de sperante dar si gandurile ei negre."
Trebuia sa pun punct intr-un mod sau altul.
Am ajuns pe podul situat la iesirea din oras.Pe sub el..ei bine trece calea ferata.Ma aflu deasupra locului de unde au inceput sa apara sentimentele pentru EA.O detest din tot sufletul.
Cum e ca tot ce aveai mai bun pana atunci sa se transforme in dusmanul ce mai de temut care te omoara pe interior treptat.Sadic.
Nu avea sens nimic.
Nici viata,nici ziua de maine nimic.
Soaptele si mangaierile de odinioara imi cuprindeau mintea si corpul.
Am simtit ca totul trebuie sa aiba un final.
Finalul perfect trebuia sa aiba loc atunci,pe acel pod.
Teama insa punea stapanire pe ratiunea mea din acel moment si pe actiunea pe care am vrut sa o duc pana la capat,dar dintr-o data am simtit un vid in suflet.Nu am mai auzit absolut nimic,nici vocea interioara.
Caci chipul meu exprima acum darzenie,si hotarare si cand m-am aplecat peste parapet si am privit in jos,spre gara si spre orasul de la picioarele mele,parca priveam un dusman;mainile mi se incordara,ochii erau inflacarati.Am ridicat pumnul si am lovit parapetul de parca as fi vrut sa provoc intregul oras sa ia parte la durerea mea.
Deodata chipul mi s-a imblanzit si infatisarea mea expima durerea pe care o simte un copil cand isi da seama ca a fost lasat singur intr-o piata plina de adulti nesuferiti.Si eram intr-adevar singura.Am auzit orologiul orasului si apoi sirena trenului.
De unde se auzisera acele zgomote sigur va veni salvarea.
Si eram copil,fiindca mai credeam inca in toate,in adevar,in basme si in povesti imposibile de amor.
Orologiul tacu si un zgomot de pasi pe zgura de langa sine,pe aleea de pietris mi-a intrerupt sirul gandurilor.
Trenul sosea cu viteza de neoprit.Asa ca am dus la indeplinire planul creat fugitiv intr-o fractiune de secunda vazandu-i fierul dur si simtind durerea.
Un tipat de femeie,de durere,apoi o bubuitura au auzit cei care se aflau in apropierea garii in acea seara.Fierul a spulberat inca un suflet,inca o mie de sperante dar si gandurile ei negre."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu