luni, 14 februarie 2011

Monolog 6

"Incep postarea prin a spune ca mi-e absolut scarba de tot ce inseamna falsitate.De tot ce inseamna sa te schimbi intr-o zi.

Nu am putut niciodata sa ma folosesc de cineva.Probabil ca ar fi fost mult mai bine in felul asta.
Ma bucur ca mi-am ascultat pentru prima data instinctul si am fost ireprosabil de corecta cu mine.
Daca ma lasam purtata de sentimente as fi ajuns la ura.Sa urasc ceea ce fac si sa-mi urasc o parte din trecut pentru ca sunt absolut sigura ca m-ar fi lasat pentru cealalta in orice clipa.M-ar fi lasat fara sa-i pese. Fara sa se uite in urma.Fara remuscari.Fara amintiri.E stilul ei.

''Everything went perfect until the phone rang'' ziceam nu de mult in gluma.
Acum totul mi se pare cat se poate de adevarat si corect.
A sunat telefonul si am auzit o voce noua.
Ea imi spunea ca ar trebui sa incetez relatia cu Novel.Ca cele 7 luni petrecute impreuna au fost doar o distractie pentru aceasta si ca totul ar trebui sa se incheie in acel moment.
Tot acea voce m-a facut sa tremur.Imi vorbea atat de calm pe un ton asa de prietenesc incat eram sigura,la un moment dat, ca este o gluma proasta.Desi toate detaliile erau prea bine descrise.Mi-a spus ca daca vreau sa ma conving sa ma duc acasa la Novel...
,,sigur e o gluma.doar ma iubeste...o sa ma duc,e o surpriza in mod cert''


Am ajuns la usa.
Am intrat direct,asa cum ma sfatuise ,,vocea din telefon''.
Am ajuns pe hol.
Apoi in fata camerei EI.
am intrat.Novel nu era singura.O alta fata ii tinea companie si parea a fi mult mai mult de atat.
A fost prinsa in propria capcana.
Nu am stiut cum ar fi trebuit sa reactionez.Am intrebat doar cine e,si mi-a raspuns ca tipa roscata e iubita ei.
Cele doua cuvinte care au incheiat fraza mi-au sunat ca un ecou in minte.
Nu stiu decat ca am trantit usa iar apoi m-am trezit in parc pe o banca.
Era frig si ploua.
Nu pot sa-mi controlez reactiile.Sunt...
Defapt ceva in mine s-a rupt.Ma doare.Ma doare al naibi de tare si simt ca nu pot face sa inceteze sentimentul ala.
Am fost folosita.
Ce sens mai are acum viata.Ea imi era imboldul firesc de a trai si de a continua sa fiu fericita.Devenise mai mult decat a fost o alta persoana pentru mine,imi era prietena cea mai buna,si in realitate,singura.Imi indepartasem toti amicii pentru ea.
Obrajii imi ardeau si mainile imi tremurau teribil.
A fost momentul in care am izbucnit in lacrimi.Am ajuns acasa,am strans toate lucrurile de la ea si am plecat pornita sa le arunc.
Nu pot sa traiesc fara ea.Sunt dependenta de ea.Fara ea ma simt un nimeni.
Asa ca am iesit pe usa blocului si am plecat fara tinta spre o portita de scapare din Viata mea de pana atunci...."
** http://you-me-myself-and-i.blogspot.com/  **

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu